Mai jos ai transcriptul intergal al episodului
Astăzi vreau să vorbim despre un concept esențial în coaching, dar despre care se vorbește surprinzător de puțin: spațiul de siguranță.
Ce este el? Cum se simte? Și mai ales, cum se îmbină cu provocarea blândă?
În coaching, spațiul de siguranță nu este doar un loc în care te simți bine.
Este un loc în care poți fi real.
Un loc în care nu trebuie să impresionezi.
Nu trebuie să demonstrezi.
Nu trebuie să fii într-un anumit fel.
Este un spațiu în care toate părțile tale – chiar și cele pe care le-ai ascuns mult timp – pot să existe fără teamă.
Acolo unde nu trebuie să fii „bun”, „corect”, „curajos” sau „puternic”.
Este suficient să fii tu.
Siguranța în coaching apare în trei feluri.
Prima este siguranța emoțională.
Aici, clientul poate simți orice. Poate recunoaște o teamă, o dorință, o limită, fără să se teamă că va fi judecat.
Nu trebuie să se protejeze de coach.
Poate să respire.
A doua este siguranța relațională.
Conversația este egală.
Coachul nu este “deasupra”, nu știe mai bine, nu conduce cu ego-ul său.
Este un partener atent, prezent, curios.
A treia este siguranța cognitivă.
E atunci când înțelegi ce se întâmplă în proces.
Când întrebările te deschid.
Când ritmul este construit în jurul tău, nu împotriva ta.
Siguranța fără provocare insa, duce la confort.
Rămâi în același loc cald, familiar, dar fără mișcare. E ca un balansoar: te misti, dar nu ajungi nicaieri. Ne aducem aminte ca in coaching ne concentram pe crestere.
Provocarea fără siguranță, în schimb, devine agresivă.
Te retragi. Te închizi. Te protejezi.
În coachingul adevărat, cele două se împletesc într-un dans foarte fin:
siguranță + provocare blândă.
Siguranța îți spune:
„Ești în regulă exact așa cum ești.”
Provocarea blândă îți spune:
„Și totuși… cine ai putea deveni?”
Provocarea blândă nu împinge.
Nu forțează.
Nu rupe ritmul clientului.
Ea pune o întrebare diferită.
O oglindă diferită.
O invitație diferită.
Îți dau câteva exemple.
Un client spune:
„Nu mai pot. Sunt obosit.”
O provocare dură ar suna ca un „De ce nu faci ceva?” Simti judecata din “de ce?”
Dar provocarea blândă ar putea fi:
“Ce simti ca iti consuma cele mai multe resursE?”
Și brusc, se deschide un alt drum.
Alt exemplu:
„Nu-mi permit să fiu autentică în anumite contexte.”
O observație spusă cu blândețe poate schimba totul:
„Observ că spui asta cu voce joasă. Cum se simte pentru tine sa spui ca nu iti permiti sa fii autentica?”
Nu judecă.
Invită.
Provocarea blândă vine din prezență, nu din presiune.
E felul în care coachul spune:
„Văd mai mult în tine decât îți dai voie să vezi.”
Și îți oferă spațiul să observi și tu.
Când siguranța și provocarea blândă lucrează împreună, apare transformarea.
Pentru că da, coachingul nu este confort permanent.
Este confort suficient cât să poți tolera disconfortul care te schimbă.
Clipele în care crești nu sunt întotdeauna ușoare.
Nu sunt întotdeauna line.
Dar într-un spațiu în care te simți în siguranțăPoți explora.
Poți simți.
Poți descoperi.
Iar asta duce la transformare.
Te las astăzi cu două întrebări simple, dar importante:
Când te-ai simțit ultima dată complet în siguranță într-o conversație?
Și…
Ce ar deveni posibil pentru tine dacă, în acel spațiu, ai primi și o provocare?
Ne auzim în episodul următor.
Până atunci, nu uita sa te joci!
CoachVille România · The Coaching Playground Episodul 6 – Spațiul de siguranță în procesul de coaching