Mai jos ai transcriptul intergal al episodului

Salutare,
Sunt Irina Costea și asculți The Coaching Playground, spațiul în care coachingul se întâlnește cu joaca, curiozitatea și cu acele momente în care începi să-ți auzi propria voce mai clar decât înainte.

Astăzi vreau să vorbim despre ceva ce, în coaching, schimbă mai mult decât ne dăm seama: puterea întrebărilor.
Nu răspunsurile. Întrebările.

Trăim într-o lume care ne împinge mereu spre „a ști”.
Să știm ce vrem, ce urmează, ce e bine, ce e rău.
Dar coachingul ne invită la o abordare diferită:
să punem întrebarea potrivită înainte să căutăm răspunsul perfect.

O întrebare bună nu este una care caută o explicație logică.
Este o întrebare care te oprește puțin.
Care îți mută atenția de la zgomot spre tine.
Care deschide spațiu.
Iar în acel spațiu, de obicei, începe transformarea.

Îți dau un exemplu.
De multe ori, un client îmi spune: „Sunt obosit. Nu mai pot.”

În loc să îi spun “odihneste-te” îl intreb: care e nevoia ta acum? Poate imi raspunde : sa ma odihnesc. Si eu il intreb: de ce fel de odihna simti ca ai nevoie?   
Și dintr-o dată, povestea se schimbă.
Nu mai vorbim despre o stare. Vorbim despre o relație. O limită. O alegere.
Întrebarea deschide un drum pe care înainte nu îl vedeai.

Întrebările nu vin din minte, ci din prezență.
Apar atunci când coachul „vede” ceva ce clientul încă nu poate pune în cuvinte: o pauză, o emoție, o fisură în voce.
Întrebările sunt oglinzi.
Și, în coaching, oglinda potrivită la momentul potrivit poate schimba totul.

De ce transformă întrebările mai mult decât răspunsurile?
Pentru că răspunsurile închid cercul.
Întrebările îl mențin deschis.
Și în acest spațiu deschis apare creșterea.

O întrebare bună nu îți spune ce să faci.
Îți permite să îți auzi propria voce.
Iar când vocea ta interioară e ascultată, apar claritatea, curajul și sensul.

Îți dau un exemplu real, fără detalii personale.
O clientă mi-a spus la un moment dat: „Simt că mi-am pierdut direcția.”
Iar întrebarea pe care i-am pus-o a fost simplă:
„Cum ar arăta dacă nu ai pierde direcția, ci doar ai fi într-o parte a drumului care cere răbdare?”
A tăcut. A respirat.
Și a spus: „Atunci nu mai e pierdere. E proces.”
Acolo a fost transformarea. În tăcerea dintre întrebare și răspuns.

Întrebările sunt busole.
Nu îți arată toată harta, dar îți arată următorul pas.

Și nu, nu ai nevoie mereu de un coach lângă tine ca să folosești întrebările ca instrument de creștere.
Le poți folosi singur(ă), în momentele în care simți că nu mai ai direcție.

În loc să spui „Nu știu ce să fac”, încearcă să întrebi si sa fii curios:
– Ce e important pentru mine acum?
– Ce aș face dacă aș avea mai multă încredere în mine?
– Ce îmi spune intuiția mea, chiar dacă e o șoaptă?
– Cine vreau, de fapt, să devin în povestea asta?

Nu trebuie să răspunzi pe loc.
Doar stai cu întrebarea.
Întrebările bune lucrează în noi mult timp după ce au fost rostite.

Așa că te las astăzi cu această provocare:
Care este întrebarea la care tu ai nevoie să stai puțin mai mult?

Ne auzim în episodul următor.
Până atunci, nu uita să te joci.

CoachVille România · The Coaching Playground Episodul 5 – Puterea întrebărilor